"Se simtea infuzata de o negraita placere,o placere care nu avea niciun contact cu vorbirea.Pulsa in ea un sange nou,de parfca sangele barbatului se strecurase in venele ei ca un vant puternic,proaspat,tumultos,care-i prefacuse intreaga fiinta.Toata faptura ei se simtea vie,palpitanda ,ca paduriile primavara.Nu se putea impiedica sa simta ca un suflu nou se strecurase din trupul mangaios,palpitand si,pe nesimtie dand in mugur.Si trupul ei era ca o impletirea intunecata de crengi dintr.o padure de stejari,fosnind usor in vant,fosnind,fosnind inaudibil,laolalta cu miriadele,miriadele de muguri gata sa se desfoaie.In timp ce pasarile isi lasau capul pe umar si adormeau desfatandu'se in vasta,incalcia impletitura a padurii trupului ei.
Din barbat ,din trupul barbatului,vantul cel pur se strecurase in trupul ei."Pentru ca am vrut",isi spuse ingandurata .Si asemenea chemarii ultimei pasari inca treze ,in freamatul infinit si in murmurul vibrant al trupului ei,cuvintele reveneau:"Pentru ca asa ma vrut".
Se gandi o clipa la barbat.Oare unde era acum?Dar spiritul ei nu isi putea ingadui sa rataceasca.Cea mai vuna [arte din el era adanc patrunsa in ea,indentificata in ea.Nu avea nevoie de mai mult.Sa fie singura,leganata de briza care se strecurase din elk in ea,era tot ce-si putea dori.Sa nu mai trebuiasca sa indure nicio alta atingere ,niciun alt contact mai putin esential."
D.H.Lawerence:Amantul Doamnei Chatterley[1928]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu